Protest
17 februarie 2013, București
Negarea Holocaustului la Academia Română
Am luat cunoștință, prin intermediul unor site-uri care, în mod constant, propagă antisemitism, de declarațiile profesorului Vladimir Iliescu în Aula Academiei Române.
Acesta a declarat, într-un discurs în fața academicienilor români și, ulterior, pentru un site care militează pentru reabilitarea memoriei unui criminal de război și a altor membri ai Mișcării Legionare, că „Holocaustul este o minciună cosmică”. Declarațiile profesorului Vladimir Iliescu au fost făcute în data de 14 februarie 2013, în Aula Academiei Române, când a avut loc lansarea volumelor „România 1945 – 1989. Enciclopedia regimului comunist. Represiunea”, vol. II. F-O (coordonator Octavian Roske), „România 1945 – 1989. Enciclopedia regimului comunist. Instituții de partid, de stat, obștești și cooperatiste” (coordonator Dan Cătănuș), lansare organizată de Institutul
Național pentru Studiul Totalitarismului, potrivit anunțului făcut de Academia Română.
Ne exprimăm consternarea față de declarațiile negaționiste ale profesorului Iliescu, și, în egală măsură, față de aplauzele colegilor academicieni. Negarea Holocaustului din România, în termeni expliciți, în cadrul celui mai înalt for științific al României, este o premieră și un semnal extrem de grav. Acum înțelegem reticența, timp de zece ani, a unor membri ai Academiei Române în a menționa conotația rasistă și antisemită a definiției cuvântului „jidan”. Aplauzele din Aula Academiei oferă o explicație și pentru continuitatea în activitate a unor istorici negaționiști, a căror credibilitate științifică contează doar în curtea instituției menționate, care își promovează nestingheriți așa-zisele cercetări de rescriere a istoriei, ștergând cu buretele crimele odioase ale mareșalului Ion Antonescu și ale Mișcării Legionare. Din punctul nostru de vedere, acest moment marchează acceptarea de către Academia Română a teoriilor negaționiste și conspiraționiste care, în perioada interbelică, au dus la exterminare a peste 280 000 de evrei români și ucraineni și 11 000 romi din România de către regimul Ion Antonescu.
– Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
– MCA România – Centrul de Monitorizare și Combatere a Antisemitismului
– Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
Negarea Holocaustului sub cupola Academiei Române
La 14 februarie, în Aula mare a Academiei Române, în prezenţa conducerii acestui for, cu prilejul lansării volumului II din Enciclopedia regimului comunist din România, prof. Vladimir Iliescu, Universitatea din Aachen (Germania), a afirmat: “În România au fost persecuţii împotriva evreilor. Academicianul [Nicolae] Cajal spunea acelaşi lucru. Au fost persecutaţi…, 100 până la 120.000 de evrei au murit, dar nu a fost Holocaust, dovadă cei peste 300.000 care au supravieţuit în Regat. Au murit mare parte din prostie. Sigur 20-30.000 au fost împuşcaţi pe drum. [Pe] bătrânii care cădeau îi împuşcau, dar majoritatea au murit că au fost băgaţi în colhozuri şi au venit primele epidemii… Românii răspund de asta, dar ăsta nu este Holocaust. (…) România este declasată şi criticată în mod inutil pentru un lucru care nu a avut loc. Holocaustul nu a avut loc decât în Ungaria când Horthy [Miklós], Regentul, a dat ordin şi honvezii i-au băgat începând cu Transilvania şi i-au trimis [pe evrei] direct la Auschwitz. (…) Germania a făcut Holocaust, Ungaria a făcut Holocaust, România numai persecuţii. E o mare deosebire. Eu, ca român trăitor în Germania, ştiu importanţa acestui lucru“.
Cu mai puţin de un deceniu în urmă la Bucureşti a fost adoptat Raportul Wiesel care condamnă oficial Holocaustul din România. Din 2002, legislaţia românească stabileşte faptul că “negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infracţiune”.
Publicăm în continuare fragmente din scrisoarea lui Liviu Beris, supravieţuitor al Holocaustului şi preşedinte al Asociaţiei Evreilor din România Victime ale Holocaustului, adresată prof. dr. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române.
SCRISOARE DESCHISĂ
Domnului Preşedinte Ionel Haiduc
Am primit pe ziua de 15 februarie 2013, tocmai din Canada, o înregistrare a şedinţei desfăşurate în aula mare a Academiei Române, purtând un titlu incitant, Bomba de la Academie. Vizionarea înregistrării mi-a dovedit că titlul dat de media este pe deplin justificat.
În faţa plenului Academiei, a conducerii acestui înalt for ştiinţific, un profesor invitat din Germania comunică “o mare descoperire ştiinţifică”: în România nu a existat Holocaust!
Aplauzele prelungite care au marcat încheierea expunerii şi lipsa oricărei obiecţii la comunicare au evidenţiat acordul deplin al asistenţei.
Cred că nicio descoperire ştiinţifică comunicată până acum în această aulă nu a făcut ca numele Academiei Române să facă atât de rapid înconjurul lumii.
La timpul când s-au desfăşurat evenimentele la care s-a făcut referire, aveam doar 13 ani. Şi doar pentru că m-am născut evreu, am trecut prin pericolul împuşcării în timpul execuţiilor efectuate fără nici un fel de judecată de către armata română la intrarea trupelor în Herţa (5 iulie 1941), am trecut prin grozăvia convoaielor morţii pe drumurile Basarabiei, în care dacă rămâneai în urmă erai împuşcat, şi prin foame, frig şi tifos exantematic în timpul deportării în Transnistria.
Şi mă întreb acum, după această “descoperire”, eu, care mă consideram până acum supravieţuitor al Holocaustului românesc, cărui eveniment i-am supravieţuit? (…) Cum poate fi numită această politică de exterminare programată şi aplicată de un stat suveran asupra unor oameni vinovaţi doar pentru că s-au născut din anumiţi părinţi?
Unii istorici au folosit termenul de Holocaust. România, prin oficialităţile reprezentative ale statului, a adoptat acest termen şi a stabilit ziua de 9 octombrie ca Zi Naţională de Comemorare a Holocaustului. (…)
În exterminarea evreilor din România nu au fost utilizate camere de gazare. Au fost folosite tehnologii învechite precum glonţul (la intrarea trupelor în Basarabia şi în Bucovina de Nord), moartea prin asfixiere (în vagoanele închise etanş ale trenurile morţii de la Iaşi), incendierea şi aruncarea în aer prin dinamitare a unor magazii pline cu oameni (Odessa), spânzurători (Odessa) şi moartea lentă (prin înfometare, frig şi condiţii de mizerie care au dus la izbucnirea epidemiilor de tifos exantematic şi febră tifoidă). Şi dacă exterminarea efectuată de Germania, pe care Hitler nu a reuşit s-o desăvârşească din cauza înfrângerii în război, este denumită Holocaust, exterminarea săvârşită de Guvernul Antonescu (pe care nici acesta nu a reuşit s-o desăvârşească din aceleaşi cauze) cum să fie denumită?
În calitatea dumneavostră de Preşedinte al Academiei, unde a fost făcută comunicarea acestei “descoperiri ştiinţifice”, din respect pentru opinia publică din ţară şi din străinătate, consider că aveţi datoria de onoare de a-mi răspunde la următoarele întrebări:
Dacă nu sunt supravieţuitor al Holocaustului românesc, cărui eveniment am supravieţuit?
Evreii şi romii care au murit în urma acţiunilor Guvernului Antonescu, în teritoriile aflate atunci sub autoritate românească, ce fel de victime sunt, dacă nu victime ale Holocaustului românesc?
În aşteptarea răspunsului dumneavoastră,
Cu respect,
Liviu Beriş
Negaţionism în Aula Academiei: Scrisoare deschisă către dl. Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române
de Peter Manu (21-2-2013)
Săptămână trecută, în cadrul unei festivităţi organizate de Academia Romană, dl. Vladimir Iliescu (“prof. dr. phil., dr. h.c. mult.”) a afirmat că Holocaustul din România este o minciună. Discursul d-lui Iliescu a fost primit cu aplauze de audienţă.
În legătură cu acest fapt am adresat următorul mesaj d-lui acad. Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei:
Stimate Domnule Preşedinte,
Joi 14 Februarie 2013, în prezenţa dumneavoastră, în aula Academiei Române, un anume Vladimir Iliescu a numit Holocaustul din România “o minciună de proporţii cosmice”. Aserţiunea D-lui Iliescu contravine adevărului istoric şi rolului pe care Academia Romană îl are în stabilirea şi comunicarea soartei sutelor de mii de victime ale politicilor de curăţire etnică şi exterminare, organizate de guvernul României în perioadă 1940-1944.
La începutul discursului său degradant şi jignitor pentru memoria victimelor Holocaustului din România, Dl. Iliescu şi-a arogat dreptul de a re-interpreta cel mai tragic episod din istoria evreilor din România pe baza faptului că face parte dintr-o generaţie de istorici care a dat 6 academicieni şi pentru că s-a născut la Cernăuţi. Criteriile de competentă inventate de dl. Iliescu sunt, evident, lipsite de orice semnificaţie, dar par să fi fost acceptabile celor care, alături de dumneavoastră, au participat la această încercare de a nega Holocaustul din România.
Cu aceeaşi tăcere a fost primită aserţiunea d-lui Iliescu că în România au pierit “100 până la cel mult 120 de mii de evrei”. După Dl. Iliescu, aceşti evrei au fost victimele “persecuţiilor”. Impermisibil, în aula Academiei Romane cineva manipulează aritmetica şi semantica unei imense crime împotriva umanităţii, doar pentru a absolvi România de stigmatul Holocaustului.
Ştiu că nu împărtăşiţi ideile d-lui Vladimir Iliescu. Acelaşi lucru îl pot spune despre acad. Marius Sala şi despre majoritatea colegilor dumneavoastră prezenţi la discursul lui Vladimir Iliescu. Vă cer însă, în numele victimelor şi a celor care le perpetuează memoria, să delimitaţi public Academia Romană de această încercare de negare a Holocaustului.”
Pentru cititorii revistei 22 menţionez că biografia ştiinţifică a lui Vladimir Iliescu este obscură. Din surse publice am reuşit să aflu că a fost ajutat de Dan Zamfirescu, prin generalul de infamă memorie Nicolae Pleşiţă, să obţină paşaport în anii ’70. “Dr. h.c. mult.” reflectă doctorate honoris causae acordate de Universitatea “Dunărea de Jos” din Galati în 2000 şi de Universitatea “Ovidius” din Constanţa în 2003. Pe de altă parte, la dată de 21 mai 2012, Consiliul Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie al Universităţii de Vest din Timisoara a respins propunerea acordării unui doctorat onorific acestei persoane. Bazele de date ISI nu conţin nici o publicăţie a lui Vladimir Iliescu despre Holocaust.
Peter Manu
Professor of Medicine
Hofstra University
Hempstead, New York
Membru de onoare
Academia de Ştiinţe Medicale din România
Sursa: Revista 22; preluat cu permisiune.
Nota Redacţiei ACUM
Iată luarea de poziţie a Academiei Române, prin intermediul Elenei Solunca de la Biroul de presă al Academiei:
“A fost o lansare de carte. S-a purtat o dezbatere, în care fiecare şi-a spus punctul de vedere. Nu este poziţia oficială a Academiei. Domnul profesor a spus că au fost persecuţii, nu Holocaust. A fost o intervenţie într-o dezbatere ştiinţifică…”
Sursa: Romania Liberă
[…] https://manusidinpieleaclientului.wordpress.com/2013/02/23/vivat-academia-protesteproteste/ […]